molcutz_culinar

 

Ningea liniștit, blând iar ea tremurând își înnodă strâns fularul, rătăcind de-a lungul străzii . Pe stradă părea să nu mai fie niciun trecător cunoscut însă, deodată a aparut în fața ei o siluetă înaltă cu miros de ambră si tabac. S-a uitat de jur împrejur, și când a ajuns în dreptul lui, l-a privit drept în ochi și a zâmbit. A zâmbit și el și și-a continuat drumul. Inima ei a început să se încălzească și se simțea minunat. Cu mers plutitor într-o cadență hipnotizantă, înainta înspre necunoscut visând la ochii care au fixat-o pentru numai cateva clipe. A fost suficient acel surâs cât să o facă să rămână în acea stare preț de ore întregi. Nu a avut un traseu specific, a vrut doar să se plimbe pentru că îşi simțea inima mai caldă ca o lavă care stătea sa izbucnească. Un fir viclean al minții a oprit-o din visare, iar inima i s-a răcit precum fulgii care nu mai conteneau să se așeze în grămajoare pufoase pe aleea care o purta spre nicăieri.

A fost o seară magică!  Nu-l cunoştea pe cel care i-a străfulgerat fiinţa în doar câteva secunde însă un lucru era cert: s-a îndrăgostit de el la prima vedere.

S-au întâlnit după un timp la singura florărie din oraşul de provincie cu programul până la ora 14. Daniela, iși alegea cu atentie fire de iederă pentru buchetul special pregătit pentru mama ei. În fiecare an, sărbătorea pe 14 februarie alături de mama ei care a crescut-o singură.

Ghemuită în faţa unui bol de sticlă, a izbit-o dintr-odată acel miros care a făcut-o să viseze câteva săptămâni. A crezut că e o plantă exotică care o învăluie în propriile-i capcane ale inimii sau chiar mintea îi juca feste cu scenariile repetitive în care prințul din parc apare şi-i declară dragostea.

Un buchet mare de trandafiri roșii îi brăzdă privirea când se ridică în căutarea mirosului năucitor. Florile ei preferate în braţele LUI se îndreptau spre casa de marcat. De Valentine’s day, prințul Danielei işi galopa calul alb spre altă inimă.

Asta a fost tot! El chiar nu a observat-o. Se întreba încontinuu de ce o întrista acel fapt? Și totuși era fericită pentru că îl iubea. Alta în locul ei s-ar fi băgat în seamă cu tot felul de clişee de agăţat însă ea nu avea nevoie. Era fericită că inima ei sălta triumfătoare. Plutea din nou pe străzi mulţumind cerului că acel EL era real. Işi propunea în gând să-şi schimbe culoarea părului, să adopte un stil vestimentar mai actual, să-şi schimbe ramele de ochelari…ar fi făcut orice ca să fie remarcată de prinţul ei.

Alina, prietena ei, ar fi fost cea mai bucuroasă să o îndrume către un nou stil vestimentar, mai ales că era o fashionistă cu blog şi garderoba doldora cu piese vintage de colecţie. Cu acest gând, şi un pahar de vin îşi ameţea scenariile din minte cu sclipici, trandafiri şi pupici furaţi de prinţul ei imaginar.

Ştia că de acea zi îşi va aminti o viață întreagă… îşi imagina numele lui în agenda telefonului său mobil, fără ca măcar să știe numele acelui străin. Dar ce importanţă avea numele lui când acel străin cu zâmbet perfect îi furniza în fiecare zi un Eden în care erau numai ei doi. Işi repeta că îl va iubi, chiar și cu cel mai urât nume din lume. La urma urmei, acum reprezenta o parte din inima sa.

Cu el în gând adormi într-un somn dulce, profund.

Trezită de sunetul alarmei de dimineaţă, Daniela isi repeta aceeasi rutină zilnică plină de responsabilităţi faţă de job şi de propria mamă.

Era încă frig pentru o zi de februarie. În drumul spre birou a luat câteva bice de vânt peste față, dar s-a ambiţionat să meargă pe jos ca să-şi imbunătăţească condiţia fizică. Hotărâse să schimbe toate aspectele care o făceau să pară banală iar mişcarea fizică era un obiectiv pe lista mâzgălită.

O silueta înaltă părea să o urmărească în aceeaşi cadenţă. S-a întors, a zâmbit și a căutat cu privirea de jur împrejur. A oftat… Nu era… se simţea chiar nebună, parcă ar fi scăpat dintr-un sanatoriu de boli mintale. Într-un final a ajuns la birou, şi-a făcut treaba și programul s-a terminat. Ajunsă acasă, a decis să-i destăinuie Alinei povestea pe care o trăia de aproape un an. A decis să o facă printr-un apel telefonic, doar ca să nu-i mai vadă ochii daţi de 3 ori peste cap. În timp ce apela, işi făcea un rezumat succint în minte, despre cum să relateze această poveste care o bulversa. Fără să apuce să-şi termine firul întâmplărilor, vocea Alinei invadă vacarmul gândurilor şi scenariilor nesfârşite:

-Hello World. Cum te simți? Eşti bine? Ce-ai păţit?

-Sunt fericită. Niciodată nu vei ghici ce vreau să spun.

-.. nu cred. cum aşa?

-Mi-am întâlnit dragostea

-Ce? Cum adică? Ce tare!

-Cea mai adevărată iubire. Dar tu nu vei putea înțelege ce înseamnă acest lucru, pentru că tu nu ești familiarizată cu sentimentul

-Stai, stai ia-mă încet… tu știi ce spui? Cum să nu știu ce este dragostea adevărată? Tu ce zici? Dacă vrei să știi, chiar te pot sfătui în orice situație dată

-De unde să știi tu sentimentul, dacă tu nu te-ai îndrăgostit niciodată?

-Deci, dă-i drumul, să auzim…

-Ce zici dacă ne întâlnim în weekend și îți povestesc totul în detaliu?

-Bine, dacă așa vrei, atunci așa să fie.

Sâmbătă s-a trezit devreme, s-a aranjat și într-un final a plecat spre locul de întâlnire, o cafenea dragută deschisă de curând în centrul oraşului. Ea strălucea ca ”soarele pe un cer de cristal” – după cum i-a spus colegul de birou care o curta de când împarțeau biroul. În prima fază nu intenționa să-i povestească Alinei  prin ce trecea, dar ca să scape de suspiciunile ei, cum că era nebună sau că trecea printr-o depresie, a început să-i povestească câte ceva din ceea ce simţea. S-au așezat la o masă, iar prietena ei a început tachinarea.

-Ei bine, iubirea ta mai trăiește? – a întrebat-o ea sarcastic.

-Dragostea mea trăiește în inima mea și nu pleacă – a răspuns ea cu mândrie.

-Daniela, tu chiar ești îndrăgostită?

-Ei bine… e un miracol, dar… te-ai îndrăgostit de un tip străin, pe care probabil nu îl vei mai vedea niciodată. Cum poți trăi așa? Nu înțeleg. A trecut un an de atunci….

-Alina imi pare rău, dar sfaturile tale nu –l vor face să plece din inima mea. Am înțeles și eu că poate nu îl voi mai vedea niciodată. Și ce ar trebui să fac? Să dau anunţ pe internet? Eu nu mă duc să-l caut. Dacă ne este sortit să ne mai întâlnim, sau dacă-l merit, atunci imi va ieși în cale. Până atunci însă mai bine să terminăm conversația pe acest subiect.

-Dar nu te pot lăsa așa. Trebuie să te deblochezi. Poate că este cu vreo iubită prin cine șie ce cotlon al țării, tu nu-i știi nici măcar numele. Despre ce vorbești?

-Mulțumesc Alina pentru sfaturile tale, dar mai bine să ne distrăm, chiar şi fără băieţi, că tot e Ziua Îndrăgostiților.

La o altă masă stăteau doi bărbați, iar cel care era cu fața spre ele, le privea insistent. Alina era precum un magnet ori de câte ori ieșeau împreună iar acest fapt o complexa de cele mai multe ori. Barbatul sedus de frumusețea Alinei a venit la masa lor și au făcut cunoștință, deși Daniela nu avea niciun chef. După ce s-au prezentat, le-a invitat la masa lor. Daniela, s-a așezat pe un scaun fără să privească spre celălalt tip care iniţial stătea cu spatele la masa lor. Tipul i-a întins mâna și s-a prezentat:

-Catalin

Când şi-a ridicat privirea, i s-a topit inima iar obrajii i s-au imbujorat instant . Bărbatul, omul iubit, singurul, stătea în fața ei. A rămas împietrită și a bâiguit către prietena ei încet, ceva, de neînţeles:…

Alina era prinsă în mrejele noul ei companion

-Daniela… i-a răspuns întinzându-i mâna.

După câteva ore de glume, râsete și destăinuiri în patru, a pornit spre casă alături de el. Au ajuns în dreptul magazinului cu flori. Privirea i-a căzut pe un buchet mare de trandafiri roșii, cu petale catifelate care statea expus ostentativ exact ca-n ziua în care a fost smuls pentru o altă inimă cucerită de același barbat pe care-l ținea de mână strâns. Era al ei în sfârșit!!! Au derulat întâmplări și povestiri plimbându-se pe aceleași căi pe care Daniela l-a căutat un an de zile.

Tot ce a urmat a fost un vis. Vraja acelei zi destinată îndrăgostiților a rămas şi în anii care au urmat, iar ca un sfat, pentru voi toţi, nu încetaţi să credeţi în dragostea voastră !

 

 

 

 

7 februarie 2017

Sageata lui Cupidon

  Ningea liniștit, blând iar ea tremurând își înnodă strâns fularul, rătăcind de-a lungul străzii . Pe stradă părea să nu mai fie niciun trecător cunoscut […]
20 ianuarie 2017

Ce ne reprezinta?

  Orice gând am avut despre mine însămi, indiferent dacă m-am supraapreciat sau subapreciat, nu au reprezentat niciodată cine sunt eu de fapt. Este doar o proiecţie construită […]
15 ianuarie 2017

”Saint Jacques gratinat”

Din pasiunea mea  pentru gătit, am dezvoltat un soi de joc al minții în care mă simt liberă să fac analogii între personalități și preparate culinare. […]
15 ianuarie 2017

Ecoul culorilor

    Bună, sunt eu prietena ta, autoarea, vorbitoarea, povestitoarea, confidenta şi cea care îţi uşurează viaţa cu poveştile ei. Am inspirat persoane care rătăceau, am […]