Dulceata de trandafiri
25 mai 2019
 Spiritualitatea la modă
8 iunie 2019

Femeie de carieră sau mamă?

 

Echilibrul dintre carieră și familie reprezintă o problemă a zilelor noastre, deoarece ambele cer energie și timp. Resursele fiind limitate, de multe ori ne mulțumim să alegem cariera și să renunțăm la statul de a fi părinte. Pe de o parte te vei simți fericită iar pe de altă parte te vei simți neîmplinită. Pe cât de fericită vei fi în carieră pentru bunăstarea financiară, siguranța materială, prestigiu, pe atât de mult vei simți golul rămas în suflet pentru neîmplinirea de a fi mamă.

Trebuie să aduc în discuție destinul unei femei care a renunțat la carieră pentru a se bucura de copii.

Se numește Angela, are 42 ani și locuiește în București. Se consideră o răsfățată a sorții, deoarece a pus pe primul loc cariera de mamă și câștigul efectiv ce rezultă din toată povestea asta, considerând că e mult mai important decât câștigul material. Bucuria copiilor de a o avea mereu în preajmă, au făcut-o să treacă peste pierderea carierei de succes și împlinirile mareriale ce ar fi decurs din aceasta. Desigur gândurile și simțurile din sufletul ei mai pun stăpânire din când în când pe ea. Se gândește că ar fi putut să se bucure de un statut profesional și să arunce cu vorbe superficiale în mamele care stau acasă să-și crească plozii. Ar fi putut angaja o bonă care să stea cu copiii ei, să-i aline atunci când plâng și să le ofere o educație ”aleasă” în lipsa ei. Gândindu-se la toate aceste opțiuni, o trece un fior pe șira spinării și simte o strângere de inimă.

Cum aș fi putut să fac asta? Copiii trebuie să simtă căldura mea. Educația pe care  le-o dau eu cu multă dragoste, nu se compară cu educația primită prin prisma bazelor precoce de buna integrare și dezvoltare socială. Desigur, sunt multe femei care mă ironizează, spunându-mi să am concepții învechite. Însă eu nu consider că ar fi așa. În trecut femeile trebuiau să suporte rigorile acelor timpuri, să fie casnice și gospodine, să poarte grijă pentru soț și copii, însă acelea erau alte timpuri. Acum trăim într-o lume contemporană, modernă în care femeile sunt egale bărbaților.

Cariera pot să mi-o fac și mai târziu, ce-i drept s-ar putea să fi pierdut ”trenul” și să regret, dar mamă trebuie să fiu într-un timp anume. Nu pot să fii mamă, atunci când ar trebui să fiu bunică. Singurul lucru pe care-l regret este dependența financiară. Trebuie să aștept la mâna soțului, banii de care am nevoie. Daca aș fi avut o carieră, acest lucru nu s-ar fi întâmplat. Câteodată îmi trec prin minte regrete târzii, dar în clipa următoare văd chipurile dragi ale copiilor și îmi revin. Orice femeie ar trebui să fie fericită, să simtă dragostea pentru copilul său, mâinile micuțe ale copilului ce-i mângâie fața, bucuria de a se auzi strigată ”mama”. Toate acestea fac să uit de cariera pe care aș fi putut să o am. Este firesc să te dedici familiei, copiilor și să nu fii considerată o povară din punct de vedere financiar. Mă întreb de multe ori ce va fi după ce copii vor fi mari? Ce voi face eu? Cu ce mă voi confrunta. Voi putea să-mi mai croiesc atunci o carieră?

Emanciparea femeii nu ar trebui să fie abruptă și să afecteze familia. Cariera unei femei nu poate fi egală cu cariera unui bărbat. Femeia trebuie să fie mai întâi de toate mamă.

Când am rămas însărcinată eram în mijlocul unei cariere de succes și îmi amintesc cu amuzament momentul în care am mers la ginecolog și am aflat că sunt însărcinată: ”Felicitări doamnă, sunteți însărcinată în șapte săptămâni”. Nu știam ce să fac, să râd și să plâng de bucurie sau să mă întristez și să plâng pentru renunțarea la carieră. A trebuit să pun în balanță fericirea de a deveni mamă și pierderea financiară ce va decurge din alegerea mea. A fost un adevărat sacrificiu, ținând cont de faptul că trebuia să devin dependentă financiar de soțul meu. Am pus în balanță ceea ce îmi doream cu adevărat în momentul acela. A fi mamă nu înseamnă numai fericire, ci și nopți nedormite, fuga la medic în momentele când copilul este bolnav și nu știi ce să-i faci. Într-un final am ales să fiu mamă. La început mă simțeam euforică, dar după, a urmat plictiseala, rutina, apoi o lipsă de apreciere și reproș pentru că nu vedeam nimic din ceea ce făceam. Mă gândeam cu regret că aș fi putut fi lipsită de toate aceste probleme, dacă alegeam cariera.

Reușita profesională, independența financiară și egoismul sunt laitmotiv. Am înțeles într-un final că o mamă trebuie să fie neprețuită, deoarece mama însemană dăruire fără recunoștință, cu riscul că poate mai târziu va rămâne singură și cu regretul că a renunțat la o carieră plină de succes. Însă valorile esențiale sunt copii, cărora trebuie să le dăruim și să le transmitem toată dragostea de care suntem capabili.

Comments are closed.